Ediția I - 2022

În data de 17 Aprilie 2022, în Duminica Floriilor, a avut loc Prima ediție a Atelierului de Pictură din Parohia Emden.

Partea a 2-a se va desfășura în data de 24 Aprilie 2022, Duminica Învierii Domnului, în comunitatea Filiei Norderney.

În icoane, culorile au mai mult o funcţie simbolică decât decorativă şi nu sunt alese la întâmplare.

Strălucirea aurului reflectă lumina soarelui şi flacăra lumânărilor, pentru creştini fiind simbolul credinţei şi vieţii veşnice, simbolizându-L în primul rând pe Hristos însuşi, Soarele, Lumina, Răsăritul.  Culorile insuflă formei suflet şi plenitudine, nefiind niciodată terne sau întunecate.

În icoane nu există umbre, icoana fiind un imn adus luminii. Toate nuanţele curcubeului se regăsesc reprezentate în simbolismul icoanei.  

Astfel,

ALBUL  este suma tuturor culorilor, este lumina.  Lumea păgână interpretase deja albul ca o culoare consacrată divinităţii. Pitagora a ordonat discipolilor săi să poarte haine albe pentru a cânta imnurile sacre; în Antichitatea Greciei, victimele sacrificiilor trebuiau să fie albe, iar altarul trebuia să fie, de asemenea, din marmură albă.

În primele secole ale creştinismului, botezul se numea ,,luminare,”  cel botezat îmbrăcându-se în veşminte de un alb imaculat, strălucitor. Albul este culoarea Revelaţiei, a îndumnezeirii şi a neprihănirii.

ALBASTRUL, culoare cerească prin excelenţă, semnifică înţelepciunea, iar în icoane simbolizează smerenia tăcută. Odinioară era simbol al nemuririi la chinezi şi al adevărului la egipteni, unde marele preot purta un safir şi oficia îmbrăcat în albastru. Mantia Pantocratorului este albastră. Veşmântul purtat de Maica Domnului şi de sfinţi este cel mai adesea albastru.

Tentele mai închise redau o trăire interioară, cele deschise sunt simbol al fecioriei dar şi al indiferenţei.

VIOLETUL simbolizează puterea supremă,fiind culoarea marilor preoţi si panzei Cortului Mărturiei.

ROŞUL  este culoarea sângelui, a vieţii care clocoteşte, a muceniciei, al iubirii, al tinereţii, al altruismului. În icoane, roşul simbolizează viaţa pe care Mântuitorul o aduce oamenilor prin vărsarea sângelui său, dar este şi un simbol al Învierii, al victoriei vieţii asupra morţii.

VERDELE  este culoarea reînnoirii, a primăverii şi vegetaţiei, exprimând viaţa, vitalitatea, echilibrul perfect dar şi lipsa mişcării. În iconografie, verdele, simbol al regenerării spirituale este atribuit profeţilor şi evanghelistului Ioan.

NEGRUL, deşi contar albului, este egalul acestuia, poate fi situat şi el ca limită, fie a culorilor calde, fie a celor reci. Biblia vede în culoarea neagră noaptea originilor care precede creaţia. Folosit în icoane, negrul veşmintelor călugărilor şi preoţilor simbolizează renunţarea la deşertăciunea lumii, condiţie a vederii luminii dumnezeieşti. De asemenea o ambivalenţă: fiindcă viaţa se stinge fără lumină, pe icoanele judecăţii din urmă, cei osândiţi sunt zugrăviţi în negru.

Cu multa căldură urez tuturor o Săptămână Mare cu cât mai mult folos duhovnicesc!